Şcoala de artă în "Epoca de Aur". Amintirile unei directoare de liceu

„Această carte a izvorât din dorinţa unui martor şi participant direct la evenimentele evocate ca anumite date, fapte şi întâmplări să nu se piardă în negura uitării. M-am străduit să consemnez ceea ce a fost cu adevărat semnificativ în istoria recentă a învăţământului muzical românesc, aşa cum am trăit-o, fiind implicată şi purtând răspunderi grele. ,Nucleul generator al povestirii îl constituie viaţa celui mai important liceu de artă din România anilor optzeci, unitate şcolară care, în plin ceauşism, cu suita bine cunoscută de mizerii cotidiene şi cu lipsa oricărei speranţe de libertate, a arătat, prin performanţele incredibile ale elevilor şi profesorilor săi, că miracolul există. Succesele naţionale şi internaţionale dobândite în perioada 1981-1987 au demonstrat nivelul de excelenţă atins de şcoala de muzică şi au rămas până astăzi un reper, o stea luminoasă pe firmamentul artei, contribuind decisiv la formarea elitei muzicale care impune în prezent pe harta lumii prestigiul compozitorilor, interpreţilor, muzicologilor şi profesorilor români. În contrast cu teoria „deşertului cultural”, vehiculată energic în spaţiul public, scrierea de faţă e un argument convingător al fertilităţii artistice de care naţiunea noastră a dat dovadă necontenit, chiar şi în cea mai neagră epocă din existenţa ei. ,În faţa istoriei şi deopotrivă în faţa contemporanilor, suntem mândri că aparţinem breslei muzicienilor români moderni, întemeiată şi ilustrată de marile modele universale care au fost George Enescu şi Dinu Lipatti.,Lavinia Coman