Aana pentru flaut şi pian

Cu vagi aluzii la osatura unei sonate, lucrarea,prezintă o polarizare tematică mai liberă decât cea,caracteristică tiparului tradiţional al acestei forme,,dar cultivă o gândire motivică evidentă, atât pe,planul dezvoltării melodico-armonice cât şi pe cel al,îmbinărilor tematice ce susţin alcătuirea de,ansamblu a discursului. După momentele de,căutare improvizatorică ale introducerii se,instalează o expresie de factură narativă, deschisă,alternativ meandrelor lirice (prima temă) sau,accentelor energetice (tema a doua). Un episod cu,ţesătură polifonică imitativă conduce spre repriza,variată a primei teme, urmată abrupt de o secţiune vijelioasă, o cursă în tandem a celor două instrumente, dominată de ritmuri asimetrice amintind de tema a doua, menite să accelereze finalul formei într-un iureş dinamic.