Rondo a capriccio, Preludiu si fuga, Cadenta pentru partea I din concertul in do minor k. 491 de W.A.Mozart

Rondo a capriccio (1954) adoptă forma clasică de Rondo-Sonată. Scrisă într‑o mișcare alertă, cu o scriitură pianistică briliantă, bogată în ornamentaţii, caracteristică compozitorului, lucrarea a fost inclusă în repertoriul de creaţii românești propus candidaţilor la primul Concurs de pian George Enescu, prilej cu care a și fost interpretată de către unul dintre laureaţi.
Preludiul și Fuga (1954), piese ce pot fi interpretate și independent una de cealaltă, reflectă intenţia compozitorului de a transpune în limbajul modem stilul muzical bine cunoscut al barocului. Dacă sclipitorul Preludiu se înscrie, atât ca formă cât și ca scriitură pianistică, pe linia sonatelor scarlattiene, Fuga (pe 3 voci) se desfășoară strict polifonic, în spirit bachian, dar cu caracter specific universului muzical autohton.
Cadenţa primei părţi a Concertului în do minor de Mozart (2011) s‑a născut din admiraţia neţărmurită pe care pianistul Radu Paladi a nutrit‑o faţă de concertele pentru pian de Mozart, ale căror partituri le‑a studiat și cântat de altfel toată viaţa.