George Enescu (VIVA 3)

Drumul existenţei noastre îl traversează pe cel al unor existenţe anterioare, capabile prin forţa lor a ne marca propriile gânduri, iubiri și adevăruri. Pentru români, pentru cei care au deschis portalul muzicii, cea mai de seamă întâlnire, de mai bine de un veac, o reprezintă astrul sonor George Enescu. Dorinţa de a-l cunoaște, de a descoperi minunea alcătuitoare a acestui tezaur în care locuiește sufletul muzical al românilor, nu răspunde unor direcţionări culturale, ci aparţine revelaţiilor propriei noastre vieţi. Cine ar putea spune că știe tot ce înseamnă, tot ce a făcut și lăsat moștenire marele Orfeu Moldav? Pe spirala suitoare a propriilor căutări, călătoria enesciană începe undeva la final de veac XIX și continuă spre viitorul timpului nostru. Ascultăm, citim, descoperim fără odihnă, fără orgolii, fără a face vreun gest definitiv. Modestele noastre acumulări sunt cele ale pelerinului care adaugă propriile impresii la cele aparţinând, poate cu mai multe șanse de aprofundare, contemporanilor săi. O simplă privire în urmă – cum este această Miscellanea – poate da măcar dimensiunea sentimentului iubirii faţă de George Enescu. Nu este mult, nu este puţin, ci doar un exerciţiu de admiraţie, fără sfârșit.