Frederic Chopin (VIVA 4)

A fost înţeles și adoptat de public de la început, pentru că muzica lui vorbea de la suflet la suflet despre durerile și speranţele oamenilor. Avea o fire delicată, era interiorizat și hipersensibil, ceea ce îl recomanda drept candidat la singurătate. Cu toate acestea, a avut mulţi prieteni, între care s-au aflat mari personalităţi ale vremii. A fost adorat de femei și a avut o poveste de iubire, devenită celebră, cu scriitoarea George Sand. Chopin a cântat cu o voce nouă tragedia Poloniei natale, poezia naturii, dragostea, curajul, disperarea. Şi-a încredinţat în totalitate muzica pianului, instrument „tânăr” pe atunci, pentru care a inventat un fel original de a compune și de a cânta, adaptat perfect la ceea ce dorea el să comunice. A apărut în peisajul Europei muzicale din prima jumătate a secolului al XlX-lea ca o paradigmă a artistului romantic – pentru că era tânăr, frumos, genial, exilat, nefericit și bolnav, dar și pentru că a făcut pianul să cânte frumos (după modelul belcantoului italian). Frumuseţea și adevărul muzicii sale au rezistat la proba timpului. Creaţia lui a devenit o valoare perenă, rămânând până astăzi subiect de înaltă delectare pentru lumea muzicală și materie de bază pentru studiu în școlile unde se formează viitorii pianiști. La 160 de ani de când a plecat în lumea îngerilor, Chopin continuă să spună ceva important, de vreme ce opera lui este cântată cu predilecţie atât de amatorii entuziaști, cât și de muzicienii profesioniști. Fiecare admirator are un Chopin al său, în a cărui artă se regăsește, îmbogăţit în spirit, consolat, încurajat sau, pur și simplu, încântat.