Teoria Nemuririi

Dacă aruncăm un obiect oarecare în apă, imediat constatăm că obiectul nostru își modifică dimensiunile și formele de mai înainte. Presupunând că în acea apă vieţuiesc fiinţe cu facultăţi de felul facultăţilor omenești, ele numaidecât s-ar aduna în jurul obiectului și, neputând să-l… mănânce, fie că nu va fi fiind de mâncare, fie că, de mâncare chiar fiind, facultăţile… spirituale și poetice îi vor fi întrecând apetitul – cum adesea se întâmplă între noi oamenii – vor sta să admire, rezonând și desfătându-se, adevărul și eternitatea frumuseţii obiectului. Vreuna din ele s-ar apuca chiar să „comită“ un… tratat în această privinţă. Cineva din noi însă, cunoscând realitatea lucrului, și putând să se deplaseze în mediul și viaţa fiinţelor noastre acvatice, și din milă pentru sufletele lor rătăcite, punându-se să dea obiectului, în apă, dimensiunile și formele lui originare, și să le îndrepte, – ar fi luat drept sucit și condamnat să se dezică ori, dacă nu, să fie oropsit, surghiunit, sau chiar… ars, mai exact sfâșiat, mâncat de viu. Dar presupunând chiar că acel obiect nu a fost aruncat de noi în apă, ci creat acolo, și că nu există un alt mediu, ca aerul, vieţuit ca de-alde noi; întrucât dimensiunile și formele originare ale obiectului ar fi fost mai puţin existente și frumuseţea lor mai puţin eternă?