Șase mici preludii BWV 933-938

Aceste piese pregătesc mâna, dar mai ales auzul: îl obligă pe tânărul pianist să asculte tensiunile armonice dintre voci, să construiască fraza, să nu confunde mișcarea degetelor cu muzica însăși.

În acest sens, Micile Preludii BWV 933–938 se înscriu în aceeași linie formativă pe care o regăsim în Orgelbüchlein, în Klavier-Büchlein vor Wilhelm Friedemann Bach și în caietele Annei Magdalena Bach.

La Bach, pedagogia nu coboară arta, ci o concentrează în forme accesibile, de o remarcabilă puritate. Pentru cel ce studiază astăzi pianul, ele pot deveni o adevărată poartă de intrare în universul bachian.

Astfel privit, acest volum de Preludii nu trebuie luat drept o simplă culegere pregătitoare, ci o inițiere în însăși esența gândirii bachiene, pentru că îl învață pe elev să cânte ordonat, să audă polifonic, să gândească armonic și să transforme studiul zilnic într-un act de cultură muzicală.

În acest sens, ele păstrează, în dimensiuni reduse, aceeași demnitate a meșteșugului și aceeași aspirație spirituală care străbat întreaga creație a lui Johann Sebastian Bach.