Poema română reducție pentru pian la patru mâini (1897), op. 1

Această apariţie editorială se înscrie în tradiţia ediţiilor critice care tratează reducţia pentru pian ca lucrare muzicală autonomă, aflată la intersecţia dintre funcţia pedagogică, analitică și interpretativă – nu ca simplă derivare secundară a textului orchestral. Ne-am propus să reedităm reducţia pentru pian la patru mâini a Poemei Române de George Enescu în scopul integrării ei în fluxul universal al interpretărilor camerale.

Reducţia lui Charles Levadé a fost realizată în perioada imediat următoare premierei orchestrale a Poemei Române ce a avut loc pe 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor Colonne, sub bagheta dirijorului Édouard Colonne. Lucrarea îmbracă într-o formă pianistică expresivă, funcţională, coerentă, materialul simfonic original, oferind astfel încă bijuterie repertoriului cameral. Autorul reducţiei nu și-a propus să oglindească versiunea originală orchestrală în toate detaliile sale într-un mod mecanic, ci a adaptat conţinutul complex al acesteia la scriitura și mijloacele timbrale specifice pianului, rezultând o versiune pianistică vie, fluentă, colorată, ce păstrează întreaga încărcătură semantică și poetică a viziunii tânărului compozitor, care nu împlinise la acea dată 17 ani