Valsuri, Polci și un Galop Vol. 3

Acest volum dezvăluie o parte însemnată a repertoriului lui Iosif Ivanovici, fiind compus din lucrări
descoperite și aranjate pentru formula de duet pianistic la patru mâini de către Camelia Pavlenco. Recunoaștem în titlurile regăsite aici diversele tipuri de interese dezvoltate de compozitor în decursul carierei sale artistice: lucrări cu dedicaţie pentru anumite figuri importante din anturajul său (Favianis Polca, Lina Polca), contactul cu Casa Regală a României și partiturile furnizate pentru evenimentele vieţii de Palat (Valsul Carmen Sylva, Valsul Farmecul Peleșului) sau diverse muzici ce caracterizează locuri sau trăiri specifice finalului de secol (polca Fetele vesele, valsul La vie de Bucharest, Polca des Amoureux, valsul Viaţă românească de dragoste, Polca-mazurcă Lacul Sărat sau Valsul Monte Carlo). Peste timpuri, numele lui Iosif Ivanovici a devenit aproape sinonim cu ideea de vals, celebritatea sa peste veacuri fiind asigurată de Valurile Dunării. Notorietea acestei partituri, atribuită eronat
datorită succesului chiar și lui Johann Strauss fiul, ajunge să poarte semnătura compozitorului român la Expoziţia Universală de la Paris unde, la sfârșit de secol XIX, se întâlnesc cele mai speciale veleităţi artistice ale conjuncturii dintre romantic și modern. Așa cum mărturisește pianista Camelia Pavlenco, partiturile incluse în acest volum vin „cu diverse încercări de modernizare” faţă de varianta inclusă în repertoriul muzicilor militare. Muziciana adoptă în aranjamentul său „fie mici disonanţe picante, fie comentarii interioare imitative sau întorsături pline de haz” alegând deopotrivă să apeleze la mijloace moderne de interpretare, precum efecte percutante (în capacul pianului sau cu obiecte metalice) sau colaborarea cu elemente de teatru muzical.