Poema română reducție pentru pian la patru mâini (1897), op. 1

Această apariţie editorială se înscrie în tradiţia ediţiilor critice care tratează reducţia pentru pian ca lucrare muzicală autonomă, aflată la intersecţia dintre funcţia pedagogică, analitică și interpretativă nu ca simplă derivare secundară a textului orchestral. Ne-am propus să reedităm reducţia pentru pian la patru mâini a Poemei Române de George Enescu în scopul integrării ei în fluxul universal al interpretărilor camerale.

Reducţia lui Charles Levadé a fost realizată în perioada imediat următoare premierei orchestrale a Poemei Române ce a avut loc pe 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor Colonne, sub bagheta dirijorului Édouard Colonne. Lucrarea îmbracă într-o formă pianistică expresivă, funcţională, coerentă, materialul simfonic original,  oferind astfel încă bijuterie repertoriului cameral. Autorul reducţiei nu și-a propus să oglindească versiunea originală orchestrală în toate detaliile sale într-un mod mecanic, ci a adaptat conţinutul complex al acesteia la scriitura și mijloacele timbrale specifice pianului, rezultând o versiune pianistică vie, fluentă, colorată, ce păstrează întreaga încărcătură semantică și poetică a viziunii tânărului compozitor, care nu împlinise la acea dată 17 ani